"Visătorii au dreptul sa își încerce șansa
În timp ce lașii își vor plânge de milă"
Visătorii sunt acei oameni ce sunt acolo pentru că trebuie,
dar vor
ajunge unde vor pentru că luptă!
Dacă nu luptăm pentru ce ne dorim,
nu vom reuși niciodată să ne atingem fericirea. E ușor să îți
dorești, însă nu e ușor să obți ce vrei. Și știu că lucrurile ar fi
mult mai simple, dacă pur și simplu ne-am găsi curajul. Acel curaj
de a trăi ziua de azi ca și cum am miza azi pe tot. Ca și cum ne-am
dori cu adevărat să fim fericiți și am înțelege că nimic nu îți este
oferit fără să dai. Și cred că trebuie să dai tot. Nu există compromisuri, pentru că atunci când vine vorba de împlinire, viața nu
face omisiuni, vrea tot sau nu îți dă nimic. Și trebuie să fi acolo în
procentaj maxim, oferindu-ți sudoarea, munca, dorința, voința și
lupta. Să fi suflet complet, gata să își îndeplinească scopul.
Știu că e greu să credem că am avea
un scop, însă mie îmi e greu să cred că putem exista fără o țintă sau
un scop anume. Poate pentru că ador să fiu idealistă. Poate pentru că asta e esența mea. Dar esența ta care e? Dacă nu îți descoperi scopul și nici nu ști ce îți dorești de la viață, o să fi doar pe jumătate în toate situațiile. O să oferi o jumătate din omul din tine, o să oferi jumătate din viața ta, o să oferi jumătate din curaj și o să primești tot jumătăți de măsură. Acele jumătați ce vor fi ca
firimituri pentru sufletul tău. Vei primi ceea ce semeni. Vei primi
ceea ce oferi. Perfect adevărat. Pentru că în viața asta trebuie să fim curajoși. Și nu există moment pentru a fi ci exista "acum" pentru a începe. Să nu așteptăm mereu ziua de mâine, pentru că ea într-o bună zi nu va mai veni. Și nu știu de ce am dori să trăim ca și cum am
supraviețui. Oare de ce nu vrem sa ne oferim tot? De ce ne înconjurăm
de oameni ce ne fac să suferim? De ce atragem și iubim doar ceea ce
nu e pentru noi? De ce știm să dăm sfaturi celorlalți însă nu știm să ne urmăm sfaturile? Sunt întrebări atât de bune și atât de greu de înțeles, pe cât sunt și răspunsurile de imposibile. Timpul e cel ce îți răspunde, într-un fel sau altul. Sau mintea noastră genială își
ia toate resursele și își vinde cel mai frumos ambalaj ce poate să ne ușureze conștiința. Și pentru a ne minți că am reușit
să facem ceea ce am putut. Însă niciodată nu o să ne oferim atât timp
cât suntem lași. Niciodată nu o să fim pe deplin fericiți, dacă o să mizăm pe superficial. O să fim doar pe deplin amăgiți că poate va
veni și momentul nostru. Dar lupta noastră când va veni? Ambiția și
iubirea pentru noi? Oare când o să considerăm că merităm să luptăm
pentru noi în așa fel încât azi, mâine și poimâine să fim tot împliniți chiar dacă azi o să ne declarăm ziua groaznică. Chiar dacă azi o sa fiu foarte obosită și foarte nervoasă, o să fiu tot
fericită într-un final. Si o să fiu așa doar atunci când o să îmi găsesc echilibrul
inimii, ce indiferent ce lucruri superficiale vor interveni, voi ști
că am ales pentru mine într-un final... curajul. Acel curaj nebun ce
mi-a adus omul ce să mă merite, omul ce să mă iubească, iubirea și
oamenii dragi, familia mea și toate lucrurile importante ce sunt baza
mea. Și dincolo de ei sunt eu care știu cine sunt... sunt o
multitudine de evenimente mici și importante, acele evenimente ce
m-au creat și m-au format, însă fară de care nu puteam ajunge să am...
curajul de a începe să îmi trăiesc viața. Să îmi trăiesc frumos
viața. Să fac toate lucrurile ce să îmi încânte inima. Pentru că merit. Și pentru că doar eu știu cel mai bine cine sunt și ce vreau. Și doar eu pot sa îmi ofer împlinirea.
Nu ramâneți blocați în tot ce se
putea face!
Insistați asupra lucrurilor ce se pot face acum.
Viața nu stă în trecut, nici măcar în viitor.
Ea stă în prezent. Și în lucruri și stări esențiale... iubire, valoare, principiu de viață.
Nu acceptați lucruri care nu vă definesc!
Viața e doar una. Și curajul e doar unul.
Dar curajul e definitoriu.
Viața poate trece, fără ca măcar să începi să o cunoști. Fără ca măcar să o trăiești.
Doar să supraviețuiești.
Asta dacă nu ai curaj.
Insistați asupra lucrurilor ce se pot face acum.
Viața nu stă în trecut, nici măcar în viitor.
Ea stă în prezent. Și în lucruri și stări esențiale... iubire, valoare, principiu de viață.
Nu acceptați lucruri care nu vă definesc!
Viața e doar una. Și curajul e doar unul.
Dar curajul e definitoriu.
Viața poate trece, fără ca măcar să începi să o cunoști. Fără ca măcar să o trăiești.
Doar să supraviețuiești.
Asta dacă nu ai curaj.
Dar fi curajos! Meriți!
Zâmbește!
Îmi promit de azi..! :)