Timpul din clepsidră...

          

          

           Clipele noastre sunt firicele de nisip ce se scurg din clepsidră. Fie că vrem sau nu, fie că suntem conştienţi sau visăm, fie că suntem bine implementaţi pe pământ sau cu capul în nori... noi toţi ne scurgem. Noi toţi trăim cu vise, cu speranţe şi cu luptă, însă câţi suntem conştienţi că timpul nu cruţă pe nimeni, că azi e momentul să facem ce vrem, pentru că mâine e o zi necunoscută, o zi ce poate ne abandonează, o zi ce poate ne întristează. Şi dacă ieri am râs, azi plâng. Şi dacă ieri am visat, azi sunt realistă. Şi dacă ieri am avut speranţă, azi o târăsc după mine. Şi dacă ieri am fost în al nouălea cer, azi sunt pe pământ şi doare.

           Dar mă resimt, e susţinerea şi forţa ce mereu mi-a şoptit: " o sa treci şi peste asta". Şi aşa e, ştiu că voi trece, pentru că fiecare moment ce doare se va risipi, iar fiecare lacrimă se va evapora. E viaţa asta, ce oferă nuanţe, de la cele mai gri până la cele mai colorate. E complexitatea, atât de greu de înţeles, de digerat şi de trăit. Însă lupta e forţa ce ne poartă până la uşa fericirii, până la uşa visării şi până ce ne atingem scopul. Vor trece şi momentele de cumpănă, le voi învălui în atât de multă încredere, atât de multă rezistenţă şi atât de multă forţă, încât timpul îmi va reda liniştea... nu doar pentru că o merit, ci pentru că am luptat pentru ea.

         Şi de multe ori suntem inconştienţi, de multe ori nu ştim să avem grijă, nu ştim să ne protejăm,  să ne oferim şanse şi să avem grijă de noi, până când clacăm. Şi chiar dacă uneori moştenim, alteori ne condamnăm singuri,  totuşi uneori ni se oferă o nouă provocare, pentru a învăta o nouă lecţie. Şi pentru că în viaţa asta trebuie să învăţăm să fim puternici, să fim aproape, să trăim cu pasiune şi să profităm de viaţă. Nu o să ştim niciodată cât va dura clepsidra noastră,  nici nu contează, atâta timp cât prezentul îl deţinem frumos şi sincer, investind dragoste în fiecare pas. Regretele sunt inutile, învinovăţirile sunt banale şi falsitatea e o pierdere de timp. Clepsidra noastră ... momentele noastre ce nu trebuie să le pierdem, în care trebuie să învăţăm să fim prezenţi. Şi chiar dacă unele momente ne sfâşie inima, să ne ţinem puternici şi vom trece peste probe, sperând că vom învăţa o lecţie importantă şi nu vom fi supuşi la teste critice. Sănătatea e o balanţă ce uneori se dezechilibrează, şi cred că echilibrul dintre trup, minte şi suflet face tot... Însă în zilele noastre e atât de dificil si totuşi cel mai greu e să învăţăm să avem linişte, să profităm de ea şi să o menţinem. Adorăm să ne complicăm existenţa banal si să avem parte de tornade ce lasă sechele grave. Şi mi-ar plăcea atât de mult să îmi văd iubirea bine, să o simt stabilă şi sa ne echilibrăm liniştea. 

          Şi ce ar putea fi mai important decât momentul în care trăim înconjuraţi de oameni dragi. Dincolo de provocări, de teste, de greutăţi şi dureri, le vom trece împreună aşa cum la bine şi la rău am promis că o vom face. Tot ce îmi doresc e să fim acasă, împreună. Viaţa e imprevizibilă, aşa cum şi oamenii sunt, însă sprijinul dintre două inimi face punte spre fericire, face glas spre îngeri şi speranţă pentru inimă. 

MaryAnne