Visătorii au drepturi.... :)

"Visătorii au dreptul sa își încerce șansa

În timp ce lașii își vor plânge de milă"

Visătorii sunt acei oameni ce sunt acolo pentru că trebuie,

dar vor ajunge unde vor pentru că luptă!

            Dacă nu luptăm pentru ce ne dorim, nu vom reuși niciodată să ne atingem fericirea. E ușor să îți dorești, însă nu e ușor să obți ce vrei. Și știu că lucrurile ar fi mult mai simple, dacă pur și simplu ne-am găsi curajul. Acel curaj de a trăi ziua de azi ca și cum am miza azi pe tot. Ca și cum ne-am dori cu adevărat să fim fericiți și am înțelege că nimic nu îți este oferit fără să dai. Și cred că trebuie să dai tot. Nu există compromisuri, pentru că atunci când vine vorba de împlinire, viața nu face omisiuni, vrea tot sau nu îți dă nimic. Și trebuie să fi acolo în procentaj maxim, oferindu-ți sudoarea, munca, dorința, voința și lupta. Să fi suflet complet, gata să își îndeplinească scopul.

             Știu că e greu să credem că am avea un scop, însă mie îmi e greu să cred că putem exista fără o țintă sau un scop anume. Poate pentru că ador să fiu idealistă. Poate pentru că asta e esența mea. Dar esența ta care e? Dacă nu îți descoperi scopul și nici nu ști ce îți dorești de la viață, o să fi doar pe jumătate în toate situațiile. O să oferi o jumătate din omul din tine, o să oferi jumătate din viața ta, o să oferi jumătate din curaj și o să primești tot jumătăți de măsură. Acele jumătați ce vor fi ca firimituri pentru sufletul tău. Vei primi ceea ce semeni. Vei primi ceea ce oferi. Perfect adevărat. Pentru că în viața asta trebuie să fim curajoși. Și nu există moment pentru a fi ci exista "acum" pentru a începe. Să nu așteptăm mereu ziua de mâine, pentru că ea într-o bună zi nu va mai veni. Și nu știu de ce am dori să trăim ca și cum am supraviețui. Oare de ce nu vrem sa ne oferim tot? De ce ne înconjurăm de oameni ce ne fac să suferim? De ce atragem și iubim doar ceea ce nu e pentru noi? De ce știm să dăm sfaturi celorlalți însă nu știm să ne urmăm sfaturile? Sunt întrebări atât de bune și atât de greu de înțeles, pe cât sunt și răspunsurile de imposibile. Timpul e cel ce îți răspunde, într-un fel sau altul. Sau mintea noastră genială își ia toate resursele și își vinde cel mai frumos ambalaj ce poate să ne ușureze conștiința. Și pentru a ne minți că am reușit să facem ceea ce am putut. Însă niciodată nu o să ne oferim atât timp cât suntem lași. Niciodată nu o să fim pe deplin fericiți, dacă o să mizăm pe superficial. O să fim doar pe deplin amăgiți că poate va veni și momentul nostru. Dar lupta noastră când va veni? Ambiția și iubirea pentru noi? Oare când o să considerăm că merităm să luptăm pentru noi în așa fel încât azi, mâine și poimâine să fim tot împliniți chiar dacă azi o să ne declarăm ziua groaznică. Chiar dacă azi o sa fiu foarte obosită și foarte nervoasă, o să fiu tot fericită într-un final. Si o să fiu așa doar atunci când o să îmi găsesc echilibrul inimii, ce indiferent ce lucruri superficiale vor interveni, voi ști că am ales pentru mine într-un final... curajul. Acel curaj nebun ce mi-a adus omul ce să mă merite, omul ce să mă iubească, iubirea și oamenii dragi, familia mea și toate lucrurile importante ce sunt baza mea. Și dincolo de ei sunt eu care știu cine sunt... sunt o multitudine de evenimente mici și importante, acele evenimente ce m-au creat și m-au format, însă fară de care nu puteam ajunge să am... curajul de a începe să îmi trăiesc viața. Să îmi trăiesc frumos viața. Să fac toate lucrurile ce să îmi încânte inima. Pentru că merit. Și pentru că doar eu știu cel mai bine cine sunt și ce vreau. Și doar eu pot sa îmi ofer împlinirea.

Nu ramâneți blocați în tot ce se putea face!
Insistați asupra lucrurilor ce se pot face acum. 
Viața nu stă în trecut, nici măcar în viitor. 
Ea stă în prezent. Și în lucruri și stări esențiale... iubire, valoare, principiu de viață. 

Nu acceptați lucruri care nu vă definesc! 
Viața e doar una. Și curajul e doar unul. 
Dar curajul e definitoriu. 
Viața poate trece, fără ca măcar să începi să o cunoști. Fără ca măcar să o trăiești. 
Doar să supraviețuiești. 
Asta dacă nu ai curaj.

Dar fi curajos! Meriți!

Zâmbește!

Îmi promit de azi..! :)

Suntem suflete...

        Există atât de multe părți într-un om încât...

Încât avem o singură opțiune. Să mizăm pe cea mai buna

 Dacă ar fi să aleg o singură versiune a mea, aș alege-o pe cea de azi. Cea în care mă simt deplină, cea în care mă recunosc cu fiecare defect și fiecare trăire, fiind cea care a crescut. Și cred că nu ne vor ajunge anii pentru câte lucruri avem de învățat. Însă ne ajunge inima ce o deținem, pentru a învața fiecare secret special ce să îi ofere fericirea. Pentru că fericirea stă în lucruri simple.

Și nu sunt mereu veselă, mereu fără griji sau mereu fără temeri.  Nu sunt imbatabilă așa cum aparențele o spun. Însă aleg să fiu în multe circumstanțe, pentru că ceea ce alegem să fim e ceea ce suntem defapt. Nu poți să evapori noțiunea de teamă, ea există… însă o poți înfrânge prin curaj. Acel curaj de a face ce trebuie. De multe ori ne însușim prin faptele ce le săvârșim. Defapt de cele mai multe ori, suntem multitudinea faptelor ce le facem într-o viață. Și mereu am vrea să facem mai multe, dar nu mereu alocăm timp. Mereu vrem să avem iubire, dar nu mereu investim sentiment. Mereu vrem tot, însă de multe ori oferim nimic. Suntem ființe incredibile, suntem pe cât de sublimi, pe atât de superficiali și ignoranți. Însă putem. Iar atât timp cât putem suntem miracole. În fiecare zi. Am descoperit că mereu putem mai mult, putem să fim mai buni, să iubim mai mult, să visam mai mult. Să trăim mai copilăresc, chiar dacă gândim responsabil.

Poate pentru că știu că viața asta e presărată cu ingredientele ce le semeni, poate de asta zâmbesc mai des, iubesc mai intens, nu imi irosesc clipele și visez profund, pe intensități de secundă. Iar când mă cuprinde nebunia lumii secolului nostru, încerc să nu uit ce sunt. Incerc să nu uit că sunt suflet, mai mult decat orice. Iar ăsta este scopul. Să îți intensifici sentimentele magice ce zac în interiorul unui suflet. E un tot ce te copleșește și te împlinește.

Suntem noi, enigme superbe și pagini dintr-o carte. Suntem suflete.

MaryAnne

Link foto;https://naturesoundspa.com/blog/nature-sounds-for-meditation 

Nu există "nu pot"

       

  

Omul e o particică mare de lamentare incurabilă. Omul e veșnic nemulțumit. Omul își dorește mereu ceea ce nu are. Însă tot omul e cel ce descoperă ce îl face fericit. Atunci când se decide să aleagă cu inima. Atunci când lasă mintea să îl facă înțelept și nu un interesat și atunci când simte viața după ritm de muzică și nu după nuanța banilor.

         Am învățat în timp că nu există "nu pot". Există doar acea lamentare specifică ce ne dă iz de victimă colosală. Alegem varianta cea mai simplă... compătimirea. Ne e frică de eșec, de lucruri pe care nu le cunoaștem, de viziuni, astfel încât ne adâncim în lucruri ce nu le iubim și ne plângem că nu le deținem pe cele ce le adorăm. Însă totul începe să prindă contur atunci când te decizi să faci un pas spre a te face fericit. Atunci când riști, indiferent de rezultat. Atunci când încerci, chiar dacă e greu. Atunci când îți iei inima în dinți și faci pași cu frică în inimă. Nu trebuie să îți fie frică de ceea ce ar putea să te facă fericit. Simte, gândește, urmează-ți instinctul. Pentru simplul fapt că avem o singură viață și o singură trăire. În clipa în care începi să alegi lucruri ce le vrei, să gândești optimist și să speri, însă în primul rând să lupți... atunci se ivesc oportunități.

         Acum aș vrea să nu uităm să zâmbim. Să nu uităm să simțim. E atât de frumoasă viața când o accepți așa cum e și o trăiești intens, fără regrete. Nu avem timp pentru regrete. Avem doar timp pentru iubire. Pentru lucrurile ce le iubim. Pentru suflet.

MaryAnne




Link imagine: http://love-citation-x3.skyrock.com/3093515309-Essayer-d-empecher-une-jeune-fille-de-rever-c-est-comme-essayer-d.html

Porția de optimism...

 

          

          Ești prezent. Ești aici atât de sigur de drumul tău și atât de captiv în lanțuri ce nu îți aparțin. Atunci când îți dorești un drum nou, îți faci un bagaj gol ce te pregătești să îl lași să adune noi informații, noi idei și totuși noi posibilități.

          Realizezi într-un final că oriunde te-ai afla și orice ai face, tu ești cel ce porți în spate porția ta de optimism sau de negativism. Poți visa cât vrei de departe, sau poți să te oprești la prima negare a existenței unui vis. Oare dacă nu ar exista visele, nu am fi simpli trecători fără sens în viața asta? Nu suntem oare noi toți, bucățele de vise dintr-unul mai deplin? Știu că atunci când visezi, sunt atât de multe portițe ce le deschizi, prin simplul gând optimist ce îl oferi inimii tale. Iar atunci când crezi cu adevărat în tine, nu poți decât să îți oferi o nouă șansă pentru o nouă cale. Acea cale ce să îți aducă lucruri noi, viziuni noi, gânduri mai bune și mai pline de esență. Știu că sunt o visătoare. Însă sunt o visătoare ce dă glas pulsului ei, ce încearcă, ce luptă, ce își stabilește bine țelurile și le dă glas prin fapte.
           Putem fi vis și realitate. Putem fi gând și simț. Putem fi dorință și împlinire. Nu putem fi, suntem. De acum, de azi, din momentul în care încetăm să ne plângem și acționăm. Din acel sublim moment în care începem să ne țesem visele, atât de mult dorite. Cum vom fi priviți? Știu că cel mai important e cum te privești tu atunci când te identifici. Un om visător sau un om optimist și luptător?