Nu există "nu pot"

       

  

Omul e o particică mare de lamentare incurabilă. Omul e veșnic nemulțumit. Omul își dorește mereu ceea ce nu are. Însă tot omul e cel ce descoperă ce îl face fericit. Atunci când se decide să aleagă cu inima. Atunci când lasă mintea să îl facă înțelept și nu un interesat și atunci când simte viața după ritm de muzică și nu după nuanța banilor.

         Am învățat în timp că nu există "nu pot". Există doar acea lamentare specifică ce ne dă iz de victimă colosală. Alegem varianta cea mai simplă... compătimirea. Ne e frică de eșec, de lucruri pe care nu le cunoaștem, de viziuni, astfel încât ne adâncim în lucruri ce nu le iubim și ne plângem că nu le deținem pe cele ce le adorăm. Însă totul începe să prindă contur atunci când te decizi să faci un pas spre a te face fericit. Atunci când riști, indiferent de rezultat. Atunci când încerci, chiar dacă e greu. Atunci când îți iei inima în dinți și faci pași cu frică în inimă. Nu trebuie să îți fie frică de ceea ce ar putea să te facă fericit. Simte, gândește, urmează-ți instinctul. Pentru simplul fapt că avem o singură viață și o singură trăire. În clipa în care începi să alegi lucruri ce le vrei, să gândești optimist și să speri, însă în primul rând să lupți... atunci se ivesc oportunități.

         Acum aș vrea să nu uităm să zâmbim. Să nu uităm să simțim. E atât de frumoasă viața când o accepți așa cum e și o trăiești intens, fără regrete. Nu avem timp pentru regrete. Avem doar timp pentru iubire. Pentru lucrurile ce le iubim. Pentru suflet.

MaryAnne




Link imagine: http://love-citation-x3.skyrock.com/3093515309-Essayer-d-empecher-une-jeune-fille-de-rever-c-est-comme-essayer-d.html