Zâmbetul unui copil e momentul cel mai sincer și mai sublim. Acel chip frumos ce îți inspiră fericirea și sensul vieții.. Acel drag de esențial, de care nu te-ai sătura niciodată. Cred că pentru o clipă uităm ce înseamnă să ne dorim totul, ci trăim clipa ca și cum nimic nu ne-ar lipsi.
Unui suflețel mic de copil îi e suficientă toată raza de iubire ce poți să i-o oferi și prezența ta e totul pentru el. Cred că e singurul omuleț ce definește existența și te face să te simți ca și cum ai fi cel mai important om de pe planetă. Și ești... pentru el ești mâinile ce îi oferă protecție, ești picioarele ce îl poartă, ochii ce îi oferă tot ce el nu poate vedea încă, inima ce îl completează și mintea ce îl face să distingă binele. Tu ca și părinte ești exemplul ce îl ghidează în viață și îi oferă orientarea... Cred că e atât de special să simți pulsul copilului tău, să îl vezi crescând și să observi cum îți oferă noi motive de viață. Simt acum atât de mult sentiment în inimă, când inimioara nepoțelei mele mă inspiră și zâmbetul ei îmi declanșează lacrimi.
Și mă gândesc câtă lumină poate aduce prezența ei în familia noastră, cât zâmbet și câtă speranță. Și totodată mă gândesc ce e mai important pentru un copil, să fi prezent în viața lui și să îl dirijezi în viață prin toată dragostea și liniștea ce i-o oferi, sau prin goana după banii ce te înstrăinează și îți dau impresia că asta înseamnă să îi oferi un viitor. Firea mea idealistă mă face să contest realitatea, pentru că deși e important să îi asiguri viitorul copilului tău, știu totodată că trebuie să îi oferi baza. Dacă e să alegi între bază și bani, să nu alegi niciodată banii. Pentru că dacă copilul tău va dobândi baza, știu că indiferent în ce circumstanță se va afla, va reuși să își creeze singur destinul și va ști să lupte în viață să își ofere ce își dorește. Iar baza pentru mine înseamnă acea stabilitate emoțională conturată prin iubire, respect, ambiție și încredere. Iubire pentru tine însuți și pentru oameni, respectul valorilor esențiale, acea ambiție ce te face să muți munții din loc și în primul rând acea încredere în propriile forțe ce te vor face imbatabil. Pentru că viaţa asta există pentru a atinge fericirea, însă nu o vei putea face decât urmând etapele şi deţinând o bază ce să te ridice din orice cazătura şi să îţi îndrepte paşii spre adevărata împlinire. Banii ajută mereu să îţi conturezi comoditatea şi să îţi împlineşti visuri, însă faptul că vei vedea cele mai impresionante locuri, sau că vei deţine cele mai speciale obiecte şi vei duce un trai de lux... nu te va crea niciodată ca şi om. Tu singur te creezi ca om prin tot ce faci zilnic, iar dacă mintea va fi suficient de echilibrată va reuşi să îşi ofere şi confortul de care are nevoie. Pentru că oamenii inteligenţi reuşesc, oamenii cu sufletul liniştit ating împlinirea şi cei ambiţiosi nu vor renunţa niciodată pentru că fiecare prăpastie şi barieră nu vor face decât să îi impulsioneze... să continue.
Mă resimt la adolescenţă când îmi promiteam că le voi oferi copiilor mei tot ce nu am reuşit să am. Inevitabil m-am gândit şi la o sursă mare de bani ce să îmi ofere aripi. Însă nu m-am gândit atunci că aripile mă vor ajuta să zbor însă nu mă vor ajuta să mă vindec şi nici să triumf în viaţă atunci când una dintre aripi va fi rănită. Cred că aş fi decăzut şi mai mult, dacă nu învăţam că înainte să îţi doreşti aripile, trebuie să înveţi să zbori. Trebuie să înveţi să te dobândeşti, să te construieşti, să şti ce îţi doreşti şi să lupţi, însă niciodată să nu uiţi că liniştea inimii tale e mai presus de orice.
Acum ştiu că îmi doresc să le ofer copiilor mei capacitatea de a gândi liber, independenţa de a se descurca în orice situaţie, dragostea ce să le ţină loc de ambiţie şi cunoaşterea ce să le stimuleze mintea. Nu e nimic rău în a fi sărac, nu e nimic rău în a fi umil, aşa cum nu e nimic special în a fi bogat. Poate că bogaţii vor atinge tărâmuri ce săracii nu o vor face niciodată, însă dacă ochii lor au atins infinitul, inima celorlalţi deţin bogaţiile existenţei. Pentru că doar o inimă blândă se poate bucura pe deplin de fiecare moment mic, simplu, însă unic şi special. Indiferent în ce statut social ne aflăm, atunci când simţim că ne lipseşte ceva... să ne gândim dacă nu cumva e liniştea inimii noastre.
Mi-aş dori să fiu o susţinere morală pentru nepoatele mele, să le văd crescând frumos şi să devină oameni sublimi prin caracterul lor şi prin fiecare faptă ce le va consacra. Zâmbetul unui copil e precum paradisul ce s-a deschis pentru o secundă, tocmai pentru a ne oferi imortalitatea, a renaşte speranţa şi a zări împlinirea... Pentru că de multe ori suntem prea orbi să vedeam, suntem prea stresaţi, prea preocupaţi şi uităm să fim oameni fericiţi, chiar dacă viaţa ne oferă oportunităţi în cele mai mici şi normale evenimente.
MaryAnne
MaryAnne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu