Și acum scriu...

          Chiar mă gândesc ce m-a determinat să scriu... poate faptul că inima mea are atât de multe de spus și atât de multe de împărtășit încât simplele vorbe ar fi atât de lipsite de esență şi nu ar putea descrie niciodată ceea ce pot cuvintele scrise să transmită. Probabil când voi reciti mă voi resimți și voi învăța din nou și din nou să nu renunț niciodată. Undeva am lăsat o urmă definitiv întipărită în mintea mea: " o să lupt și o să fiu bine, nu o să renunț niciodată la mine... " .
             Așadar scriu pentru mine, pentru acest foc interior ce îmi revarsă inspirația și îmi transmite metoda de a comunica cu mine însumi, pentru că doar eu pot să mă înțeleg cel mai bine, doar eu pot să mă motivez, să mă ambiționez și doar eu pot să decid cine să fiu... E o luptă atât de grea încât faptul că ceilalți mă critică e mai puțin important, deoarece eu sunt adevăratul meu critic, mai crunt decât oricare altul. Iar în același timp doar eu îmi cunosc principiile și valorile pe care mizez și pe care tind să le întrepătrund, ceea ce mă face să mă ridic mereu și mereu...            
       Oricât de adânc aș cădea, știu că ceea ce fac e din suflet și pentru suflet ... Știu că am optat pentru a fi adevărat și nu superficial, am optat pentru durere și nu pentru amăgire, am optat pentru luptă și nu pentru lașitate. Am optat pentru a fi eu... cu tot ce însemn. Și e mult de descris și greu de înteles, până chiar și de mine... Însă aleg să simt fiecare pas ce îl urmez pentru asta.

                                                                         MaryAnne