Pot..

Pot... știu că pot și nimeni nu mă va convinge de contrariul acestui lucru, pentru că simt...

Chiar dacă mă vei izgoni cu vorbe,

Chiar dacă drumul mi-l vei pava

Și mintea mi-o vei deruta,

Inima mea deja a decis că pot...

Și o cred, pentru că ea știe deja.

Desigur că știu, sunt atât de conștientă  că pentru a reuși trebuie să te dai de pereți mai întâi, of... sunt atât de cuprinsă de acest gând și de viitoarele fapte ce mă vor pune la pământ, deja mă resimt culegându-mă  ca pe mici cioburi ce nu le vreau pierdute, pentru că mă voi reface, știu...

Însă de ce aș alege calea asta? De ce să ascult de inimioara mea nebună și naivă și dornică de sentimente pure, când realistă mintea fiind mă îndrumă ca un învățător înțelept că trebuie să aleg calea cea mai diplomată și cea mai simplă, să iau șansa de a fi aici și de o fructifica chiar dacă asta înseamnă să îmi sacrific întreaga ființa, să renunț să fiu eu și să fac bani frumoși, să le ofer copiilor mei tot ce au nevoie. Oh minte superficială și materialistă, cum ar putea inima să te asculte când nici măcar o întreagă fraza nu ți-o acceptă și o ignoră profund, ca și cum ar fi total dezinformată, pentru că eu sunt... un suflet ce vrea dragoste și atât, vrea să pună dragoste în tot ce face. Sunt una cu dragostea, pentru că respir pentru asta, trăiesc pentru asta și mă bucur ca un copil de fiecare sentiment ce îl dețin și mă cuprinde atât de mult încât uneori simt că va exploda, e prea mult... 

            Deci cum să ascult de atât de multe minți superficiale, când eu îmi doresc să triumf, însă în mediul meu, lângă familia mea și lângă iubirea mea, dar "acasă". Hmm... acasă e un cuvânt atât de bine impregnat în suflet, pentru că adevăratul "acasă" e locul unde te simți bine, e mediul tău unde nu te simți străin, e colțișorul tău cu oamenii tăi dragi și cu sufletele tale iubite alături, ce îți colorează viața și îți transmit atât de multă emoție încât deja pentru o secundă ai ajuns să atingi împlinirea ce o visezi și nu ști uneori că o ai. Mereu tânjești să pleci de acasă, să ajungi departe și să te ți pe picioare independent și liber de orice povară și să zbori să îți croiești cum vrei destinul... Da, știu. Așa e, un vis nebun ce măcar odată în viață îl ai și bizar însă... e bine să îl urmezi. Fă-o și doar așa o să ști să prețuiești ce contează defapt, fi sclav și doar așa o să ști să prețuiești să fi prinț, fi om și doar așa o să ajungi defapt să fi suflet. Fi tu... zboară și croiește-ți drumul și scrie-ți istoria, ia-ți viața în mâini și luptă pentru tine și pentru ce îți dorești, însă când ajungi să ai ce îți dorești, nu uita să te întorci... la tine. Nu renunța la ceea ce ești și ceea ce simți doar pentru că este mai greu, doar pentru că probabil o sa ți se închidă porți, doar pentru că probabil o să o iei de la zero din nou și asta pentru că dacă renunți la tine, rămâi fără nimic chiar dacă ajungi să ai toți banii din lume. Mă gândesc că am deja ce mi-am dorit... iubirea vieții mele. :) Și acum desigur se nasc noi visuri, noi ambiții și chiar dacă aici în străinătate există posibilitatea de a obține ce cândva nici nu îmi imaginam, acum nu mai vreau, pentru că sunt sigură că trebuie să mă mulțumesc cu ce am ajuns să am și să îmi refac viața în țara mea și cu familia mea. E iubirea ce mă captează atât de mult și tot ea mi-a luminat viața și m-a scos din adânci prăpastii, așa cum doar prieteniile de o viață o pot face, iubirea vieții mele sau mai degrabă eu... iubirea față de mine.          Iubește ce faci și o să reușești mereu să te scoți din situațiile cele mai penibile, pentru că ști că poți să o iei de la început.

                                                                                MaryAnne